Simţul umanitar nu are treabă cu priceperea unui om. Dacă un om ştie ce are de făcut, dacă se pricepe, simţul umanitar devine irelevant în interacţiunea cu tine. El oricum te ajută prin ceea ce ştie(mă refer la doctor). Pe de altă parte, nu toţi suntem House, deşi toţi dăm sfaturi, sfaturi care ar putea ajuta, dacă sunt auzite. Dar tu întotdeauna sunt auzite, nu toţi avem abilitatea de a fi băgaţi în seamă.
În altă ordine de idei, dacă tu eşti deprimat… cum să mai ajuţi pe altul? Adică, cel mult să-l ajuţi la o chestie medicală/practică… dar spiritual e greu, poate mai rău îi faci că îi transmiţi energiile tale negative.
House e mişto, e funny dar e doar un serial. În viaţa reală, e posibil să nu-i prinzi umorul unui doctor gen House şi să-l consideri un Ciomu sau o “un doctor ofticat” şi nimic mai mult.
Eu cred că doctorii sunt overated. Overated, nu complet inutili. Au rămas pe vechea mentalitate, că totul e materie. Dar lumea a evoluat.
În altă ordine de idei, dacă tu eşti deprimat… cum să mai ajuţi pe altul? Adică, cel mult să-l ajuţi la o chestie medicală/practică… dar spiritual e greu, poate mai rău îi faci că îi transmiţi energiile tale negative.
House e mişto, e funny dar e doar un serial. În viaţa reală, e posibil să nu-i prinzi umorul unui doctor gen House şi să-l consideri un Ciomu sau o “un doctor ofticat” şi nimic mai mult.
Eu cred că doctorii sunt overated. Overated, nu complet inutili. Au rămas pe vechea mentalitate, că totul e materie. Dar lumea a evoluat.
Ca o replică la un alt articol.