Festivalul ManiFEST
Am fost acolo și a fost mișto, am gătit împreună cu Andra, Alina și alți oameni faini (vegan, cel puțin eu). am pus banere pe casele localnicilor. nu am apucat să scriu un articol fain, așa că poftim poftim un articol:
” Pentru câteva zile, în perioada 6-8 septembrie, satul Puieşti, din comuna vasluiană omonimă, a devenit un centru al activismului. Mai multe organizaţii şi grupuri informale de acţiune, printre care Grupul fără Fracturare din Bucureşti, Grupul de Intervenţie Civică Braşov, Rezistenţa Puieşti şi Rezistenţa Pungeşti, sprijinite de grupul Oastea lui Ştefan din Vaslui, Mişcarea de Rezistenţă Bârlad şi voluntari veniţi din toată ţara (Iaşi, Bucureşti, Braşov, Codlea, Cluj, Timişoara, Piatra Neamţ, Constanţa, Adjud, Arad, Focşani, Deva, Călăraşi, Bacău, Huşi, Bârlad, Vaslui, Sibiu, Moşna, Războieni, Negreşti, Pungeşti,), s-au reunit pentru a da viaţă primei ediţii a festivalului ManiFEST (pentru o lume fără fracturare), intitulată jucăuş, dar hotărât „Cu noi nu te PUIeşti”. Festivalul a avut loc într-un spaţiu simbolic, pe terenul domnului consilier Roma David, situat în proximitatea perimetrului unde Chevron deţine toate autorizaţiile pentru amplasarea unei sonde de explorare pentru gaze de şist.
” Pentru câteva zile, în perioada 6-8 septembrie, satul Puieşti, din comuna vasluiană omonimă, a devenit un centru al activismului. Mai multe organizaţii şi grupuri informale de acţiune, printre care Grupul fără Fracturare din Bucureşti, Grupul de Intervenţie Civică Braşov, Rezistenţa Puieşti şi Rezistenţa Pungeşti, sprijinite de grupul Oastea lui Ştefan din Vaslui, Mişcarea de Rezistenţă Bârlad şi voluntari veniţi din toată ţara (Iaşi, Bucureşti, Braşov, Codlea, Cluj, Timişoara, Piatra Neamţ, Constanţa, Adjud, Arad, Focşani, Deva, Călăraşi, Bacău, Huşi, Bârlad, Vaslui, Sibiu, Moşna, Războieni, Negreşti, Pungeşti,), s-au reunit pentru a da viaţă primei ediţii a festivalului ManiFEST (pentru o lume fără fracturare), intitulată jucăuş, dar hotărât „Cu noi nu te PUIeşti”. Festivalul a avut loc într-un spaţiu simbolic, pe terenul domnului consilier Roma David, situat în proximitatea perimetrului unde Chevron deţine toate autorizaţiile pentru amplasarea unei sonde de explorare pentru gaze de şist.
Ca şi activiştii,
şi zecile de artişti veniţi să cânte pro-bono de la sute de kilometri, uneori
refuzând contracte bănoase, au acceptat invitaţia organizatorilor, convinşi că
muzica şi arta în general pot fi scânteia unei revoluţii, inclusiv în plan
personal. Au urcat pe scenă artişti de toate vârstele şi genurile muzicale, de
la artişti din zona judeţului Vaslui (Afty, Rotaru, Gotic, No name band), până
la artişti de renume, precum Harry Tavitian, Mihai Iordache, Maria Răducanu,
Aria Urbană, El Negro, Soul Serenade, Aud Band, Clay Windham, Fine it’s Pink,
Baba Dochia, STEMA, Crowd Control, Lish, Taissia, toţi venind să transmită
acelaşi mesaj: În România nu se
fracturează! Artiştii români au primit şi întăriri din afara ţării, de la
trupa Gologan, din Sofia (BG), precum şi de la Frances Leader, activistă şi
solistă cunoscută în taberele antifracking din Marea Britanie, veniţi toţi
pentru a exprima solidaritatea cu lupta românilor împotriva fracturării
hidraulice. În ultima zi de festival, a urcat pe scenă trupa Teatru de Kartier
din Bacău, care a jucat piesa MMA, o piesă cu tematică antifracturare. Artiştii
au sprijinit încă de la început ideea acestui festival, fiind încântaţi de
rezultat:
„Festivalul a fost extraordinar! Cu așa oameni
adevărați, conștienți de iadul care ne așteaptă, cu dragostea și jertfelnicia
care a animat organizatorii și deschiderea sufletească a participanților,
companiile hulpave vor avea de furcă. Am spus cu toții Chevronului (în acest
caz…), cu curaj și demnitate: “Cu noi NU TE PUIesti”.
Aceasta a fost starea de spirit, fie că a fost vorba de sătenii din Puiești, de
prieteni din toată țara care au venit să fie alături de noi la Festival și să
se bucure de muzică, sau de voluntarii care au făcut uneori imposibilul ca
acest eveniment să fie posibil (activiști de mediu români și străini, colegi
muzicieni)” (Harry Tavitian)
„Multumim organizatorilor şi voluntarilor, care
muncesc fără răgaz, sacrificându-şi timpul şi confortul (ţinând cont de
condiţiile spartane pe care le-au avut în festival). Cu ajutorul lor, tot mai
mulţi oameni sunt informaţi şi se unesc pentru o ţară cu alte valori decât profitul
pe termen scurt.” (Laurenţiu Gondiu, AUD Band)
“Am
fost foarte bucuroşi că am putut fi parte din acest eveniment extraordinary.
Sentimentul a fost minunat – doar prietenie şi devotement (cauzei). Ne-am
plăcut foarte mult calitatea muzicii – toate trupele prezente au fost la mare
înălţime, şi mai ales activismul lor. De asemenea, ne-am bucurat de prietenia
şi căldura localnicilor. Sperăm ca lupta voastră să aibă un sfărşit fericit şi
fie ca pământul, apa şi aerul din jurul Puieştiului să rămână nefracturate.
Împreună pentru o lume fără fracturare! (Petar Tchouhov, Gologan, Bulgaria)
Fiind un festival
activist, accentul festivalului a căzut mai ales pe atelierele de dezbateri,
prezentări şi activare comunitară. Activiştii veniţi din toată ţara, inclusiv
un grup de luptători de la Pungeşti, situat la 45 de km nord de Puieşti, au povestit experienţele lor privind
fracturarea hidraulică şi au transmis mesaje de încurajare şi activare
comunităţii din Puieşti, prezentă în număr satisfăcător la discuţii, mai ales
în zilele de 7 şi 8 septembrie, ambele zile de sărbătoare. Pe lângă fracturarea
hidraulică, atelierele au abordat teme conexe fracturării hidraulice, cum ar fi
energiile regenerabile (Departamentul de Energie Alternativă al Digital
Transilvania) şi agricultura tradiţională, autosustenabilă (Willy Schuster, Bio
Moşna), precum şi lupta grecilor de la Save Skouries împotriva mineritului cu
cianuri şi a efectelor crizei din
Grecia.
Printre puieştenii
prezenţi la dezbateri s-au numărat mai mulţi consilieri locali (11 din cei 13
consilieri ai comunei sunt împotriva fracturării hidraulice), dar şi profesori,
ingineri, care s-au angajat să se implice în informarea şi activarea
comunităţii în vederea blocării instalării sondei Chevron pe terenul comunei lor.
Între activiştii din ţară şi reprezentanţii comunităţii s-au consolidat
legături care ar trebui să împiedice, printr-un mecanism de avertizare
timpurie, repetarea situaţiei grave de la Pungeşti. Ca şi la Pungeşti,
puieştenii informaţi sunt conştienţi că trebuie să lupte prin toate mijloacele
paşnice pentru a îşi apăra pământul şi apa.
Sătenii au povestit că apa dintr-un
sat vecin satului Puieşti, Gâlţeşti, a devenit tulbure, o localnică
plângându-se de iritaţii ale pielii asociate consumului de apă. Activiştii s-au
angajat să investigheze problema şi sprijine şi dincolo de festival demersurile
comunităţii în sensul informării şi activării acesteia.
Festivalul a fost
organizat cu sprijinul Primăriei Puieşti, din donaţii ale persoanelor fizice
din ţară şi mai ales din străinătate, care, şi de data aceasta au sprijinit
lupta antifracturare din ţară. Deşi organizatorii s-au adresat mai multor firme
pentru sponsorizări, nu au primit un răspuns legat de motivaţia refuzului. Toţi
au înţeles însă că, datorită presiunilor multiple şi pe toate nivelurile
privind problema gazelor de şist şi a fracturării hidraulice, firmele sunt
reticente în asocierea numelui lor cu acest subiect, pe care în privat îl
sprijină, dar pe care, de teama represaliilor instituţiilor statului, nu şi-l
pot asuma.
Deşi organizat
într-un timp record şi cu resurse extrem de limitate (financiare şi de
voluntari), datorită timpului scurt şi a canalelor limitate de promovare, în
cele trei zile de festival prezenţa a fost de peste 1000 de persoane, în
fiecare zi prezenţa fiind diferită (sâmbătă preponderent activişi, duminică
echilibrat activişti şi localnici, luni, preponderent localnici). La ManiFEST
Au participat activişti împotriva fracturării hidraulice din toată ţara şi din
diaspora (Belgia, Franţa, Italia, germania, Canada), tineri din zona Moldovei,
în special din cele două oraşe mari din zonă, Bârlad şi Vaslui, şi mai ales
reprezentanţi ai comunităţii din Puieşti.
După încheierea
festivalului, pe terenul unde s-a desfăşurat festivalul a rămas o tabără
permanentă antifracturare, permanenţa fiind asigurată de activişti şi
puieşteni. De asemenea, pe acest teren va fi forată o fântână, care va încărca
simbolic acest spaţiu, dincolo de construirea troiţei sfinţite la sfârşitul lunii
august. Ea va reprezenta totodată şi o posibilitate de prelevare a probelor de
apă înainte şi după instalarea sondei, în cazul nedorit al instalării sondei,
în ciuda opoziţiei puternice a comunităţii.
Organizatorii
festivalului consideră această prima ediţie a ManiFEST ca un precedent de
succes pentru a continua acest proiect cultural-activist şi a îl duce peste tot
în ţară unde este nevoie de activarea şi informarea comunităţii, dar şi acolo
unde există sprijinul acesteia, ca la Puieşti.”