Nu mai exist

 Credeaţi că mult vom putea să ne expunem liberi aberaţiile, ei bine, credeaţi greşit.Începând din acest moment, blogul  va lua o nouă direcţie, una corectă.Nu voi spune prostii, voi fi om bun, foarte bun, voi respecta şi iubi pe toată lumea.Nu-l voi mai critica pe seamănul meu.
Trăiască seamănul meu şi al tău.

Voi milita pentru iubire, iubirea dintre arabi şi evrei, evrei şi hitler, evrei şi duşmanii conspiraţiilor sioniste.Apoi mă voi uita înspre ţară, acolo unde românul nostru se va uita cu afecţiune către fratele său vestic, ungurul, apoi fratele său estic, voron...pardon moldoveanul, respectiv rusul, şi nici nu se va supăra că fratele lui mai tare în litoral, bulgarul, face castraveţi cu mai mult spor.Totul datorită mie.
Nu voi uita nici pe păgânul de Osama şi îl voi absolvi de greşelile trecutul, nu înainte de al reîmprieteni cu bătranul său prieten american, cia-istul.
Dacă eşti gay, atunci să nu îţi mai fie frică de cuvintele mele răutăcioase, şi nici dacă eşti arian român, membru al noii dreapte, probabil că veţi da mâna fără frică cât de curând.

Din programul meu larg deschis mai lucrez şi la împăcarea omului alb cu omul roşu, omului negru cu omul alb sau a lui Yeti cu încălzirea globală.Da, împăcarea lui Chelsea cu Mutu e şi ea o prioritate, poate la fel de importantă ca cea dintre Wilie Coyote şi Road Runner sau Tom cu Jerry.

Ce fac, ce fac, m-am răzgandit.De acum înainte, acest blog nu există.

Aliens in Iaşi city

Poza de sub cuvinte e făcută de o artistă ieşeancă încă timidă în ce priveşte expunerea la publicul larg. Pe mine poza mă duce cu gândul la Mulder, personaj de ficţiune care nu i-ar fi ruşine să recunoască pe ufos acolo unde e cazul.Nu vei vedea greenboys decât dacă eşti ca mine şi refuzi să crezi că, în loc de urmele unui avion cu reacţie, a lăsat o dâră de pref stelar alb, ufoul cu pricina, probabil din cauza unei defecţiuni la toba dispozitivului de explorare cosmică.

Dar tu, nu ai putea crede asta, nu-i aşa?Pentru că...ufourile ăstea nu există, nu?Dar tu exişti?eşti sigur?

Daca tot a fost o zi asa plina...

...fie ca acesta sa se constituie ca postul continuare al postului precedent in care am vorbit despre un catel.

Catelul din postarea anterioara...a disparut.Il tineam intr-o gradinita din copou, mai jos de garaje, i-am adus de mancare vreo doua zile si apoi a disparut.Mai mult nu o sa spun, pentru ca si asa sunt dezamagit ca nimeni nu a vrut/putut sa ma ajute cu el, desi am apelat la macar vreo 100 de oameni plus ca am pus afise prin podu ros.Rezultatul a fost nul.Indiferenta bate orice, si sunt momente cand palmele luate pe seama naivitatii chiar se resimt.

Daca nu as uita de fiecare data cand ii dau mancare, probabil l-as fotografia pe celalalt care l-am gasit, care era atat de jigarit , ca nu ii dadea nimeni sanse sa reziste.Totusi a supravietuit si chiar si azi o sa-i dau ceva de mancare(cred).E tot acolo de unde a plecat celalalt si in mod curios, asta saracu tot acolo sta.Cu ocazie asta, lansez inca o invitatie pentru cine vrea un catel sau care vrea sa il mai hraneasca sau sa-i dea apa, stie unde sa-l gaseasca.