Clubul in asteptarea lui ...

De abia intrat pe usa clubului,managerul nostru drag si bravul nostru conducator Aciduzzo se indreapta cu pasi hotarati catre lift.Cladirea e linistita acum,netulburata nici macar de un sunet.Cu toate acestea arunca o privire discreta in stanga ,nimic deosebit...apoi in dreapta...Emil,agentul de paza (fost actor si poet in timpul liber,ba chiar si portar la o echipa pe vremuri) il saluta prietenos apoi isi aseaza cu grija pantofii ,ii da cu crema ca apoi sa se aseze relativ incomod, ca si cum ar dormi, pe cele 2 scaune din cabina sa pentru a se uita la un film obscur pe tvr2,Torrente sau Torento ceva de genul .Nimic deosebit cu exceptia unei hartii mare lipita pe geamul cabinei pe care scrie:"[...]" Oarecum descumpanit si avand o senzatie cel putin stranie,Aciduzzo isi aminteste totusi ca nu e timp de pierdut(maine o comisie de la liga va inspecta abilitatile unora din subordonatii sai in cepriveste retelistica,hartii,acte etc ah,intr-un cuvant birocratie,deci nu e timp de pierdut trebuie totul pus pe roate)...se indreapta din nou cu pasi repezi spre lift.
Dar iata ca dintr-unul din birourile de la parter iese ,cu un aer degajat,si al doilea personaj al acestei seri,e Santiago Ruano,vedeta echipei..."salut patroane" si ii intinde mana dreapta lui Aciduzzo..."salut" vine raspunsul,urmate de un schimb lejer de replici,ce mai faci,dar familia,ce meci,oboseala,serviciu,barajul,performanta,da,nu,?,!! si conversatia isi urmeaza cursul firesc pana in momentul in care Aciduzzo observa mana stanga tinuta oarecum catre spate a lui Santiago...in care se afla tenisii albi distinctivi ai acestuia,"Auzi..." dar liftul se inchide lasandu-l pe Santiago la etajul 2 iar Aciduzzo e surprins pentru a doua oara,la timp totusi pentru a observa caci o hartiuta alba a cazut din acestia pe podeaua (cam curata ce-i drept) a liftului.O ridica si citeste:"[...]" ,apoi pune hartiuta in buzunar."S-a intamplat ceva domnu?" intreaba liftierul observand supriza de pe fatza lui."Nimic,e-n regula,dar ia zi spune se intampla lucruri ciudate in liftul asta nu-i asa,tu ce mai faci amice?" "Nu domnu,nimic special.Ma gandeam... stiti mereu incepand din perioada asta a anului se intampla cate ceva ,mereu se intampla sa am senzatia ca cineva e acolo si se uita la noi,si ne asculta iar daca ma intrebati uite eu: [...]. Stiti...imi place sa fiu liftier,asta am si imi doresc eu in viata asta,sa nu ma schimb.""Bine Ierdna,mai vorbim" Ceva mai calm Aciduzzo ,iese din lift,gandindu-se ce s-ar mai putea intampla in ziua asta...In apropierea biroului sau,pe o bancuta un baietel si o tipa cu niste frumosi ochi caprui stau amandoi unul langa celalalt cuminti.Ah da pispirelul e fiul lui Tibi Andrei(vajnicul fundas dreapta a echipei) oare ce o cauta aici (...)"Biroul din capatul culoarului ala cu deschidere spre stadion...da ala e al meu,barbate...sa ai grija de cizmulite in seara asta,da?" "Da,nenea" zise cu avant starletul echipei de juniori a CTS-ului la cei 11 ani ai sai."Sa inteleg ca iti e simpatic verisorul meu",era glasul impunator si in acelasi timp discret al ziaristei,Andra Narubut " Da,dar nu si de ziaristii innebuniti dupa senzational...Si ca tot esti aici : Stiu ca stam prost financiar,dar in al incrimina pe El Fenomeno Animal de evaziune sau de proasta gestiune e o chestie de domeniul fanteziei...chiar crezi ca e presedinte executiv degeaba?In ultima vreme am auzit doar aiureli la adresa lui,ca e un maniac dupa jocuri pe calculator,ca e betiv,ca e curvar,unii dintre voi il acuzau chiar ca ii miros sosetele,sau ca are obiceiuri gastronomice ciudate cum ca ar manca mustar cu ciocolata sau ca atunci cand se plictiseste fura ferigi din cluburi...aberatii si calomnii domnisoara" "Hei,eu nu sunt purtatoarea de cuvant la ziarului ala de ***,redactorul sef al blogului e pe aici?" veni raspunsul prompt al ziaristei."Nu stiu...pe betivul ala de Vili il vad din ce in ce mai rar pe aici...a da,vezi la etajul 1,la tipa aia inalta cu parul lung saten(aia de ne-a aparat in procesul cu GM Piticot de cand am preluat clubul)se inteleg din ce in ce mai bine in ultima vreme...hai ca sunt rau,pa domnisoara Narubut" "Mersi Aciduzzo,poate facem un interviu intr-una din zile" ..."Oricand papuse si de ce nu vrei sa vii la noi sa lucrezi cu Vili,poate il impulsionezi un pic,poate iese ceva bun si din betivul asta,chiar ma mir de ce naiba il mai platesc...." "Ma mai gandesc..." si zambi plecand tinandu-l de mana pe micutul Alexandru Andrei.
Fatza de frigul de pe holuri...inca de la intrare se vedea ca in mica incapaere primitoare era mai cald.Aciduzzo mereu nu gasea intrerupatorul cand intra la el in birou,"parca cineva in muta de fiecare data",isi zise inciudat"asa da" si in urma unui scurt declic...incaperea capata culoare...si nu numai ,caci luandu-si privirea-si oarecum multumita de pe vitrina de trofee a clubului constata ca(oare pentru a cata oara in aceasta seara?!!!) : NU E SINGUR. In mica incapere flancat de defunctii motan Bill Floricel si cainele Zup statea la birou nimeni altul decat...
(Va urma)